Blestemul Sângelui Regal

Între dunele aurii ale deșertului și văile răcoroase ale oazelor, se înălța un regat de o frumusețe neasemuită.Regatul de Aur, așa cum era numit de cei ce îl admirau, strălucea sub soarele arzător al Orientului.Palatul regal, cu domurile sale înalte și pereții împodobiți cu mozaicuri delicate, părea un vis săpat în piatră, un simbol al puterii și înțelepciunii.Împăratul Jalal, un conducător respectat, era cunoscut pentru judecata sa dreaptă și cumpătarea sa în decizii.Lângă el, împărăteasa Nuriyah, o femeie de o frumusețe rară și o inteligență ascuțită, își împărțea zilele între îndatoririle curții și grija față de poporul său.În ochii supușilor, ea era un simbol al blândeții și al compasiunii, dar în inima sa purta o responsabilitate pe care nimeni nu o bănuia.Noaptea, când întunericul acoperea orașul și toți credeau că familia regală se odihnește, împărăteasa Nuriyah îmbrăca un veșmânt zdrențuit, își acoperea fața cu un văl prăfuit și pășea în străzile înguste ale orașului sub numele de Zahra.Se furișa printre negustori, se amesteca printre cerșetori și asculta plângerile celor oprimați.Ea era ochii și urechile palatului în locuri unde nimeni nu îndrăznea să se aventureze.Orașul din jurul palatului era un loc plin de culoare și viață.Ziua, piețele răsunau de strigătele vânzătorilor ce ofereau mirodenii aduse din ținuturi îndepărtate,țesături de mătase și bijuterii strălucitoare.Meșteșugarii ciopleau lemnul cu măiestrie, iar poeții recitau versuri sub umbra finicilor.Dar odată cu lăsarea serii, un alt oraș prindea viață, unul în care hoții și escrocii își făceau de cap, în care cei slabi erau exploatați și în care corupția se întindea precum o molimă.