Umbrele Edenului

Pmântul era înc tânr,învluit de o linite aproape ireal.Soarele,la rsrit,arunca lumini aurii peste dealuri i vi,dezvluind o lume fr pete,neatins de suferin sau violen.Adam i Eva,primii oameni creäi,triau cu sperana în viitor,iar copiii lor,Cain i Abel,erau pentru ei simboluri ale ispirii i ale promisiunii divine.Cain,primul nscut,era un brbat de statur impuntoare,cu bräe puternice i ochi înteptori.Era mândru de munca sa în ogor,unde fiecare brazd i fiecare plant erau rezultatul efortului su neobosit.Abel, fratele su mai mic,era pstor.Cu o blândee care aproape contrasta cu fermitatea lui Cain,Abel éra iubit de animalele pe care le conducea i avea un suflet care prea s vibreze în armonie cu cerurile.Cei doi fräi aveau responsabilitatea de a aduce jertfe Domnului,fiecare din roadele muncii sale.Pentru Cain,aceasta era o obligäie,o datorie pe care o respecta din respect pentru tatl su i din frica de Dumnezeu.Abel,în schimb,încorpora o devoiune sincer i o dragoste pur pentru Creator.Când aduceau darurile lor,diferena dintre cei doi era evident.Într-o zi,Cain i Abel s-au dus s aduc jertfe.Cain a ales roadele ogorului su:grâu,fructe i semine,toate crescute cu sudoarea frunii sale.Abel,într-o demonsträie de generozitate sincer,a oferit cele mai bune oi din turma sa,mieii cei mai tineri i fr cusur.Focul altarului lui Abel a izbucnit cu putere,ca i cum cerul i-ar fi trimis binecuvântarea direct asupra lui.Dar altarul lui Cain a rmas rece i mut.Cain a privit scena cu furie i frustrare.De ce ar fi fost jertfa lui Abel mai bun? De ce Dumnezeu ar fi primit darurile fratelui su în timp ce pe ale lui le respingea? Gândurile îl sfârtecau,fiecare îneptur a geloziei adâncindu-se în sufletul su ca o ran vie.